Egiptul amenință, Israelul tremură... sau poate nu? Cât costă o declarație bombă?

Iarăși ne trezim cu "Breaking News"! Președintele Egiptului, cu o mină mai posomorâtă ca de obicei, ne amenință cu ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul. Cică trebuie să înceteze "războiul" din Palestina. Da, da, am mai auzit asta. Și Erdogan mai face spume la gură din când în când, dar afacerile curg mai departe, nu-i așa?

Să fim serioși, cine mai crede în lacrimile astea de crocodil? E o piesă de teatru ieftină, regizată pentru publicul credul care încă mai asociază politicienii cu moralitatea. Realitatea e mult mai simplă: totul se reduce la putere, influență și, mai ales, bani.

Declarația asta nu e decât o undiță aruncată în apele tulburi ale Orientului Mijlociu. Egiptul așteaptă o ofertă. O ofertă substanțială, bineînțeles. Niște ajutoare umanitare, niște contracte avantajoase, poate niște promisiuni de susținere internațională. Dacă oferta e bună, declarația va fi uitată la fel de repede cum a fost făcută. Brusc, pacea va fi posibilă, dialogul va fi esențial, iar președintele Egiptului se va transforma într-un mare prieten al Israelului.

Dacă oferta nu e pe plac, atunci vom mai auzi câteva declarații publice, puțin mai tăioase, mai inflamatorii. Doar ca să mai crească puțin presiunea. Până când cineva va ceda și va scoate niște bani din buzunar.

Lumea crede, politicienii se îmbogățesc, iar treaba merge înainte. Și, bineînțeles, cei din mijloc, palestinienii și israelienii de rând, mor pe rupte. Dar cui îi pasă, nu? Important e ca echilibrul puterii să fie menținut, iar fluxul banilor să nu se oprească. Asta-i realitatea cinică, dar adevărată, a politicii internaționale. Și cine crede altceva, trăiește într-o lume a iluziilor.