Paracetamolul, prins între Autism și Plastic: Adevărul din Spatele Scandalului care Împarte Lumea

Scandalul a izbucnit ieri, de la tribuna Casei Albe, de unde Trump a lansat un avertisment direct: „Există o legătură, o legătură puternică, vedem asta peste tot. Ratele de autism explodează.” Fără a aduce dovezi concrete, liderul american a cerut populației, și în special femeilor însărcinate, să evite cu orice preț medicamentul. Reacția comunității științifice a fost una de furie și consternare, experții acuzând o dezinformare periculoasă.

Însă, coincidența este prea mare pentru a fi ignorată. Oare are vreo legătură acest atac frontal cu anunțul făcut cu doar câteva luni în urmă de marile companii farmaceutice? Acestea, într-o mișcare prezentată drept o victorie pentru mediu, au confirmat că se pregătesc să producă paracetamol și aspirină folosind o tehnologie nouă, care transformă plasticul reciclat în substanță activă. Știrea, care la vremea ei părea desprinsă din science-fiction, capătă acum nuanțe sinistre. Se încearcă discreditarea vechiului produs pentru a face loc celui nou, fabricat din PET-uri?

Această situație alimentează o neîncredere mai veche a publicului. Cine nu-și amintește de aspirina și paracetamolul de acum 20-30 de ani? Erau pastile bune, care ajutau cu adevărat. Cele de acum, spun tot mai mulți, par a fi doar un efect placebo, o imitație palidă a medicamentelor de altădată.

Pe acest teren fertil al suspiciunii înfloresc și alte teorii. De ani de zile circulă zvonuri, niciodată probate dar niciodată stinse, cum că în medicamente și chiar în unele vitamine s-ar introduce tot felul de elemente care nu ar trebui să fie acolo, inclusiv componente vaccinale. Discuția se extinde și în zona alimentară. În America, a izbucnit un scandal uriaș după ce s-au descoperit în diverse alimente, mai ales în fructe, anumite elemente farmaceutice – un lucru complet ilegal, care ar impune o etichetare specială.

Și cum au reacționat specialiștii din România la această știre? Exact cum era de așteptat. Au sărit toți ca arși, urlând cât i-a ținut gura în toate studiourile de televiziune că „nu este adevărat!”. Această grabă de a înăbuși orice dezbatere, acest cor uniform al negației, nu face decât să ridice și mai multe semne de întrebare pentru omul de rând.

Între declarațiile unui președinte de stat, interesele de miliarde ale industriei farmaceutice și neîncrederea crescândă a populației, adevărul pare a fi victima sigură. Ne aflăm în fața unei simple manevre politice, a unei conspirații industriale sau a unui avertisment real? Adevărul e undeva... un undeva care deocamdată ne scapă sau pe care, poate, nici nu vrem să-l vedem.