Teatrul Fricii: Cum se fabrică o criză în feed-ul tău de social media

O campanie în care orice gest mărunt, orice conflict domestic, orice „bășină”, cum ar spune poporul, este ridicată la rang de consecință devastatoare. Asistăm la importul unui model social deja familiar în țări ca Spania sau Marea Britanie, unde orice ceartă într-un cuplu, orice cuvânt rostit la nervi, devine, prin definiție, un atac, un abuz sistemic împotriva femeii.

În această nouă paradigmă, nuanțele dispar. Nu mai există accidente, certuri constructive sau, de ce nu, acele dispute teatrale pe care multe cupluri le poartă „de dragul de a se certa”. Orice interacțiune este filtrată printr-o lentilă maniheistă: agresor și victimă.

Acest curent a fost legitimat instituțional anul trecut, când PNL, prin vocea proeminentă a „doamnei de fier” a partidului, a anunțat cu surle și trâmbițe adoptarea unei legi menite, teoretic, să protejeze femeile. În practică, însă, legea pare să calce pe urmele controversatelor legislații din Vest, subminând un principiu fundamental al justiției: prezumția de nevinovăție. Dintr-o dată, ești considerat vinovat până la proba contrarie. Iar dacă, printr-un noroc cosmic, reușești să-ți demonstrezi nevinovăția, acuzatorul, în acest caz acuzatoarea, nu pățește absolut nimic. Se creează astfel un instrument de presiune cu un potențial de abuz imens.

Dar, oricât de gravă ar părea această problemă legislativă, ea este doar un simptom al unei maladii mult mai profunde: manipularea la scară largă, orchestrată în mediul online chiar de către entitățile care ar trebui să ne protejeze de ea – guverne și ONG-urile afiliate lor. Când cei care ar trebui să sancționeze dezinformarea devin principalii ei propagatori, ne aflăm într-un punct critic.

Feed-urile noastre de social media nu mai reflectă realitatea; ele o construiesc. Algoritmii sunt calibrați să ne inducă o stare de urgență permanentă, să ne facă să credem că o problemă este reală, imediată și catastrofală. „Sfârșitul lumii” este mereu la un scroll distanță, chiar dacă, în viața de zi cu zi, nimic nu susține această apocalipsă digitală.

De ce feed-ul meu poate fi complet diferit de al tău? Pentru că fiecare dintre noi trăiește într-o bulă informațională personalizată. Iată un exemplu concret: zilele trecute, pe Instagram, îmi apare o postare cu o imagine dramatică și un text șocant: „Încă o crimă împotriva femeilor. Abuzul continuă.” Impactul emoțional este imediat. Curiozitatea mă împinge să dau click pe link. Pe site-ul sursă, „crima” se dovedește a fi un tragic, dar banal, accident de circulație pe o șosea din România, fără nicio legătură cu violența domestică.

Câți dintre miile de oameni care au văzut acea imagine au făcut efortul să verifice? Un procent infim. Pentru majoritatea, ideea a fost deja plantată. Mecanismul psihologic se numește bias de confirmare (confirmation bias): creierul nostru acceptă informația care confirmă o emoție sau o credință pre-existentă (în acest caz, narativa despre „abuzul care continuă”), ignorând detaliile care o contrazic. Așteptările ne-au fost setate, iar realitatea nu mai contează.

Această tehnică de manipulare nu este unică. În Marea Britanie, o campanie agresivă pe social media, țintită spre persoanele de peste 50 de ani, le anunță că rețeaua 3G se va închide în câteva luni și că este imperativ să-și cumpere un telefon nou. Asta în condițiile în care rețeaua 2G este încă perfect funcțională și nu există un calendar oficial clar pentru această schimbare.

Ce legătură are închiderea 3G cu legile abuzului? Legătura este metoda. Fie că se vinde panică socială sau un smartphone nou, tehnica este aceeași: se creează o problemă artificială, se induce frica și apoi se oferă o „soluție”. Iar la final, ne trezim plângându-ne de un feed toxic, de dureri de cap și de cele zece baxuri de hârtie igienică pe care le-am cumpărat de frica unei crize inexistente.

Singura noastră apărare este igiena digitală. Trebuie să ne resetăm periodic feed-ul și, mai important, mintea. O metodă simplă, deși nu mereu perfectă, este să goliți memoria cache a aplicațiilor de social media și să reantrenați algoritmul: petreceți câteva secunde în plus la conținutul care vă interesează cu adevărat și căutați activ subiectele pe care doriți să le urmăriți.

Să nu ne lăsăm pradă acestui teatru al fricii. Să nu permitem ca o problemă care nu există la scara la care ne este prezentată să devină reală prin simpla ei repetare obsesivă. Avem destule probleme reale de rezolvat, fără să mai fabricăm altele.