De câte ori ai spus asta cuiva?

De câte ori ai spus asta cuiva? Lasa ca intelege. Cu siguranță, de multe ori.

Sau poate asta: E în regulă, va înțelege.

Sau asta: Te duci la el, îi ceri sfatul, iar după ore în care el te-a ajutat, ascultând, ajungi să faci exact invers. Și apoi spui: „Ai înțeles, nu?”

Sau poate ai cerut ajutor și, în câteva secunde, el a răspuns. A venit în miezul nopții, te-a ajutat și nici măcar nu te-ai obosit să-ți mulțumești – sau i-ai închis ușa în față. Pentru o clipă, te-ai simțit vinovat, dar te-ai spus rapid: „Nu-i nimic, va înțelege”.

Apoi, când îți ajunge, având nevoie de ajutorul tău, nici măcar nu te obosești să ridici telefonul.

Sau când stați împreună la o cafea și el încearcă să dezvăluie o problemă cu care se confruntă. L-ai întrerupt imediat, spunând că trebuie să pleci, că ești ocupat.

Mai târziu, când stai cu toții, ai o conversație normală între prieteni, observi că e tăcut și nu spune nimic. Îl întrebi ce este în neregulă, iar în momentul în care începe să vorbească, îl ignori și începi să vorbești cu altcineva.

În caz că nu știai, oamenii ca el sunt și ei oameni. Au sentimente. Sunt mereu acolo pentru toată lumea, dar nimeni nu este niciodată acolo pentru ei.

Și când vine ziua – pentru că vine mereu – și el îți spune: „Este în regulă, înțelegi”, te superi. Te întrebi ce ai greșit, de ce se poartă atât de rece.

Nu, nu este nepoliticos. El se comportă așa cum tu și toți ceilalți l-ați tratat.

Singura diferență acum este că nu-i mai pasă de sentimentele nimănui pentru că nimănui nu i-a păsat vreodată de ale lui. Dar acum, și chiar peste 100 de ani, el va fi întotdeauna văzut ca tipul rău. Nu va conta că în toți acești ani, el a fost acolo pentru tine și pentru toți ceilalți, fără să ceară vreodată nimic în schimb.

Cu toții avem pe cineva ca el în viața noastră, pe cineva pe care adesea îl tratăm cu dispreț, dar când avem cea mai mare nevoie de el, ei sunt mereu acolo, ne cer nimic în schimb, nici măcar un mulțumesc.

Pentru că el crede că poate suporta. El crede că scopul lui în această lume este să fie un sprijin pentru toți cei care au nevoie de el.

Dar asta nu înseamnă că nu are nevoie de sprijin. Tocmai și-a acceptat soarta. Știe că nu este menit să fie apreciat, să aibă pe cineva lângă el și este de acord cu asta. S-a împăcat cu asta.

Dar când lucrurile devin foarte grele, el are un aliat care nu-l dezamăgește niciodată. Ca un miracol, apare o soluție, un străin care îl ajută atunci când este la cel mai scăzut nivel și apoi dispare în noapte.

Cel care îl ajută în momentele sale cele mai negre este Dumnezeu.

Dumnezeu este mereu acolo și asta îi dă puterea să continue într-o lume plină de ingratitudine.

Dacă ești cineva ca el, lasă-mă să-ți spun din adâncul inimii: „Îmi pare rău, știu și înțeleg durerea ta, dar nu ești singur”.

Și pentru cei dintre voi care au pe cineva ca el alături și nu îl apreciați, aveți grijă – într-o zi, el poate dispărea, iar regretele voastre vor veni prea târziu.