Zelenski la Casa Albă: Tupeu, Insulte și Acuzații de Trădare a Păcii - Analiză Explozivă

Într-adevăr, să ne așezăm la masa istoriei și să disecăm cu bisturiul adevărului, fără anestezie, un episod recent care ne arată, mai clar ca niciodată, teatrul absurd în care s-a transformat scena politică mondială. Vorbim despre vizita fulminantă a lui Volodimir Zelenski la Washington, o vizită care a lăsat în urmă un parfum pregnant de ipocrizie, minciună și, să recunoaștem, un tupeu demn de Cartea Recordurilor.

Se pare că protocolul, eticheta diplomatică, aceste relicve ale unei lumi civilizate, au fost lăsate la ușă de Zelenski, care a pășit în Biroul Oval ca și cum ar fi intrat într-o sală de ședințe din Kiev, îmbrăcat în celebra sa bluză kaki. Nu costum, nu cravată, nimic care să trădeze respectul cuvenit unei vizite oficiale la cel mai puternic om al lumii. Unii ar spune că este un gest simbolic, o modalitate de a arăta că este mereu în tranșee, luptând pentru țara sa. Alții, mai pragmatici și mai puțin dispuși la metafore de război, ar putea interpreta gestul drept un afront, o sfidare la adresa gazdei sale, Donald Trump.

Și nu s-a oprit aici. Se pare că, în intimitatea Biroului Oval, Zelenski, beneficiarul a sute de miliarde de dolari din partea Statelor Unite (sumă din care, conform unor surse chiar ucrainene, o parte semnificativă s-a evaporat pe drum), s-a simțit îndreptățit să adopte o atitudine… să zicem, neconvențională. Trump însuși, într-o declarație post-întâlnire, a sugerat că Zelenski nu este pregătit pentru pace, ba chiar că ar fi manifestat un soi de dispreț față de Statele Unite, chiar în inima puterii americane. „Nu vrea pace, vrea avantaj”, a tunat Trump, lăsând să se înțeleagă că Zelenski ar fi venit cu un aer de superioritate, considerând implicarea americană nu ca pe un ajutor vital, ci ca pe o monedă de schimb pentru propriile sale negocieri.

Acum, să ne oprim puțin asupra acestui punct sensibil – pacea. Trump, cel puțin în declarații, se prezintă ca un artizan al păcii, un om care vrea să oprească vărsarea de sânge. Însă, în ecuația asta complicată, Zelenski apare ca un obstacol, un lider care, în loc să îmbrățișeze oportunitatea de a pune capăt conflictului, pare mai interesat să prelungească agonia, probabil influențat de vocile din umbră ale unor puteri europene, cum ar fi Anglia, Germania sau Franța, care, se zvonește, văd în prelungirea războiului o oportunitate financiară. Ironia amară este că Zelenski, liderul unei națiuni care suferă cumplit, ar putea fi, în această perspectivă, un instrument în mâinile unor interese străine, sacrificând viitorul propriului popor pe altarul unor profituri obscure.

Și ca tabloul să fie complet, imediat după ce a fost, să spunem, „reorientat” de la Casa Albă, Zelenski, cu o abilitate actoricească demnă de Oscar, a activat mașinăria de propagandă. Mesaje de mulțumire către America, declarații de recunoștință, un spectacol de ipocrizie greu de egalat. Un „mulțumesc” amar, rostit cu dinții strânși, după ce, cu câteva ore înainte, ar fi insultat gazda în propria casă. Un „mulțumesc” care sună mai degrabă a „am înțeles mesajul, dar jocul meu continuă”.

În acest balet macabru, se conturează o luptă surdă între două forțe: cei care, din motive obscure și adesea mercantile, doresc escaladarea conflictului, transformarea lui într-un război mondial, și cei care, poate naiv, poate pragmatic, încă mai cred în posibilitatea păcii. Zelenski, în toată această dramă, apare ca un pion, un actor minor într-o piesă mult mai mare și mai periculoasă. Un pion care, în loc să lupte pentru binele poporului său, pare să se fi aliniat cu cei care doresc prelungirea suferinței, cu cei care văd în moarte și distrugere o oportunitate de îmbogățire.

Rămâne de văzut cine va câștiga această bătălie. Dacă forțele distructive ale războiului vor triumfa, sau dacă, în mod miraculos, rațiunea și dorința de pace vor învinge. Însă, un lucru este cert: Zelenski, cu tupeul său nemăsurat și cu alianțele sale dubioase, joacă un rol periculos, un rol care ar putea costa scump nu doar Ucraina, ci întreaga lume.