Eroul de carton și praful de stele ucrainean: o analiză profundă (sau nu)

Ah, Zelenski! Luminăria Europei, farul democrației, salvatorul... a ceva, sigur. Unii zic că e un geniu, un vizionar, un lider de neînlocuit. Și cine suntem noi să ne îndoim de asemenea epitete grandioase? Mai ales când realitatea e așa... dezechilibrată.

Căci, hai să fim serioși, Ucraina, sub bagheta magică a acestui maestru al politicii, a ajuns fix unde trebuia: cu o gaură imensă în teritoriu, o populație decimată (milioane, zic unii, dar cine mai numără exact?), și o economie transformată într-un peisaj post-apocaliptic. Dar hei, măcar avem slava! Slava cui, e mai puțin clar, dar sună bine, nu? Slava!

Și oricât am încerca să poleim rahatul cu aur laudativ, faptul că vreo 20% din țară s-a evaporat, că restul e un dezastru ambulant, și că până și mineralele par să-și fi luat tălpășița, rămâne o nimica toată, nu-i așa? Un fleac. O mică… ajustare strategică.

Apropo de ajutorul strategic: însuși eroul nostru, într-un moment de sinceritate (sau poate un lapsus, cine știe?), a scăpat porumbelul că aproape jumătate din miliardele promise s-au rătăcit pe drum. 48%, adică aproape jumătate! Dar nimeni nu se plânge, nu-i așa? Sigur, cetățenii obișnuiți se descurcă cu mai puțin, dar imaginea contează!

Și apropo de imagine: se zvonește că eroul nostru nu duce chiar o viață spartană. Vile prin America și Europa, shopping de lux pentru prima doamnă prin lumea largă… zvonuri răutăcioase, desigur! Un lider de talia lui merită tot ce-i mai bun, nu? Mai ales când țara e înfloritoare și toată lumea e fericită.

Și ca cireașa de pe tortul succesului ucrainean, să nu uităm de datoria externă. Cică a fost preluată înainte de război de niște firme americane. Ce înseamnă asta? Căutați pe Google, e educativ. Dar sigur, e doar o coincidență fericită, o dovadă de încredere a investitorilor străini în viitorul strălucit al Ucrainei.

Deci, mai credeți în eroul nostru? Îl vedem și la noi, aplicând aceeași rețetă magică? Întreb și eu, așa, pentru un prieten.