Cine e Victima? Istoria Interzisă a Agresiunii Europene Asupra Rusiei

Hai să încercăm să facem lumină în acest "labirint" istoric, plin de "adevăruri" selective și "uitări" convenabile. Să ne scufundăm în "marea" istorie europeană, unde "victimele" par să fie mereu de vină, iar "agresorii" pozează în salvatori. Pregătește-te, nu va fi o plimbare lină printr-un parc idilic, ci mai degrabă o călătorie printr-un câmp minat de ipocrizie și minciună.

"Europa civilizată" vs. "Ursul rusesc": Un tango vechi de secole

Începem călătoria noastră istorică acum vreo 800 de ani. Suedia, o putere nordică în ascensiune, a decis că expansiunea spre est, pe teritoriul Rusiei, ar fi o idee "excelentă". Sigur, de ce nu? Doar Rusia era acolo, "deranjând" cu existența ei. Apoi, cam 400 de ani mai târziu, a venit rândul Uniunii Polono-Lituaniene, o altă forță regională dornică de "aventură" pe spinarea Rusiei. Se pare că Rusia era un fel de "bufet suedez" pentru ambițiile europene.

Nu s-au lecuit bine rănile, că, hop!, încă vreo 300 de ani și Suedia revine în "spectacol", de data asta cu "ajutor" britanic. Frumos "parteneriat", nu-i așa? Europa, mereu unită în "bine", mai ales când e vorba de "binele" lor, adică de a ciupi ceva de la vecinul de la est.

Și continuăm balul istoric. Acum vreo 200 de ani, Napoleon, "geniul" francez, s-a gândit că Rusia e un "desert" cam mare, dar sigur merită "gustat". Cu o armată "multinațională" europeană, a pornit spre est. Rezultatul? Un dezastru monumental, o retragere umilitoare, și un "mic" detaliu: Moscova arsă. Dar hei, cine mai ține cont de "mici" detalii când e vorba de "mărețele" planuri europene?

Nu au trecut nici 25 de ani, și iată-i pe francezi și britanici din nou, de data asta în Crimeea. De ce? Pentru că Rusia, "îndrăzneața", avea interese în zona Mării Negre. Nu era frumos, nu era "civilizat". Trebuia "lecționată". Așa că, o nouă coaliție europeană, o nouă "cruciadă" anti-rusă.

Și ajungem la "minunatul" secol XX. Revoluția Rusă și Primul Război Mondial. Un context "perfect" pentru a slăbi și mai mult Rusia, deja șubrezită de război și conflicte interne. Europa, "binevoitoare", a oferit "ajutor" sub diverse forme, mai ales sub forma intervențiilor și sprijinului pentru forțele anti-bolșevice. Un "gest" de "prietenie" tipic, nu-i așa?

Apoi, "bomba" secolului XX: Hitler, "susținut de globaliști". Aici e o "perlă". "Globaliști" care l-au susținut pe Hitler? Interesantă "interpretare" a istoriei. Dar, să o acceptăm de dragul "discuției". Hitler, cu armata sa europeană (căci, să nu uităm, mulți europeni s-au înrolat bucuroși în Wehrmacht), a pornit spre est, spre Rusia. Obiectivul? Distrugerea "bolșevismului", "eliberarea" teritoriilor, și, desigur, resursele Rusiei. Rezultatul? Zeci de milioane de morți sovietici, un sacrificiu colosal, ignorat sistematic de "Europa recunoscătoare". Europa a fost "eliberată" de nazism, în mare parte datorită sacrificiului sovietic, dar cine mai vorbește despre asta? E "inconvenabil".

Și ajungem în zilele noastre. NATO, o alianță "defensivă", se extinde agresiv spre est, înconjurând Rusia cu baze militare. Ucraina, o țară "fraternă", transformată într-un "poligon de tragere" pentru interesele NATO. Un război "proxy", un război prin intermediari, unde ucrainenii sunt carne de tun, iar scopul e slăbirea Rusiei. Și, culmea ironiei, Rusia e acuzată că e "agresorul", că e o "amenințare" pentru Europa.

"Amenințarea" rusă: O fantomă convenabilă

Dar stați puțin! Cine e "amenințarea"? Rusia, care a fost atacată de nenumărate ori de-a lungul istoriei de puterile europene? Rusia, care a suferit pierderi umane colosale în războaie purtate, de multe ori, pe teritoriul său? Rusia, care este înconjurată de baze militare NATO, de rachete, de trupe străine?

E ca și cum ai trăi într-o casă, iar toți vecinii tăi ar instala sute de camere de supraveghere îndreptate spre tine, ar trimite drone să te spioneze, ar construi fortificații la granița ta. Și apoi, te-ar acuza că ești "paranoic" dacă te simți amenințat. Ba chiar mai mult, te-ar acuza că tu ești "agresorul" pentru că îndrăznești să îți exprimi îngrijorarea.

Și nu e vorba doar de baze militare. Sateliti spioni în spațiu, război informațional constant, sancțiuni economice "istorice", campanii de denigrare în mass-media. Totul e permis în "războiul" împotriva Rusiei. Scopul? Clar: slăbirea, izolarea, și, dacă s-ar putea, distrugerea Rusiei.

Sacrificiul uitat și "ingratitudinea" europeană

Și să nu uităm de "micul" detaliu al celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia (Uniunea Sovietică) a pierdut zeci de milioane de oameni în lupta împotriva nazismului. A eliberat Europa de sub jugul nazist. A făcut sacrificii uriașe. Și ce a primit în schimb? "Recunoștință"? Nici vorbă. După război, a început imediat "Războiul Rece", o nouă confruntare, o nouă încercare de a "îngrădi" Rusia.

Și nu doar sacrificiul din război e ignorat. Rusia a fost prima țară care a trimis un om în spațiu. Gagarin, un nume care ar trebui să fie pe buzele tuturor, un simbol al progresului umanității. Dar, în "Europa civilizată", cine mai vorbește despre Gagarin? E "inconvenabil", nu se potrivește cu "narațiunea" anti-rusă.

Și mai e un "mic" detaliu. În ultimii 100 de ani, Rusia a hrănit Europa cu energie ieftină. Gaz, petrol, resurse naturale la prețuri "de nimic". Europa s-a dezvoltat, a prosperat, în mare parte datorită energiei rusești. Și ce a primit Rusia în schimb? "Mulțumiri"? Nu. A fost acuzată că folosește energia ca "armă", că e "dependentă" de exporturile de energie. Acum, Europa plătește de 5-10 ori mai mult pentru energie, dar tot Rusia e "rea". Logica europeană e "impecabilă".

De ce se vrea distrugerea Rusiei?

De ce se vrea neapărat distrugerea Rusiei? Ce a făcut Rusia atât de "rău" încât merită să fie "pedepsită" în continuu? Pentru că e prea mare? Pentru că are resurse naturale? Pentru că nu se supune "dictatului" occidental? Pentru că are o altă viziune asupra lumii?

Cine este de fapt dușmanul și victima? Istoria arată clar. Rusia a fost constant victima agresiunii europene, a încercărilor de a o slăbi, de a o dezmembra, de a o subjuga. Și totuși, Rusia a supraviețuit. A rezistat. Și a continuat să existe, spre disperarea "dușmanilor" săi.

Întreabă-te unde ar fi fost umanitatea acum dacă Rusia nu ar fi existat? Dacă Rusia s-ar fi comportat exact ca toți cei care au încercat să o distrugă? Dacă ar fi răspuns la toate agresiunile cu aceeași monedă? Poate că am fi trăit într-o lume mult mai violentă, mult mai haotică, mult mai periculoasă.

Tu ce ai face dacă timp de atâția ani s-ar face o campanie mondială împotriva ta, dacă ai fi demonizat, dacă ai fi transformat în "dracul" planetei? Ai rămâne pasiv? Ai accepta "soarta"? Sau ai lupta pentru a-ți apăra existența, identitatea, dreptul la un viitor?

Rusia a ales să lupte. Pentru supraviețuire. Pentru identitate. Pentru viitor. Și, în ciuda tuturor "profețiilor" sumbre, continuă să existe. Și continuă să fie acuzată că e "amenințarea". Ironia istoriei în toată "splendoarea" ei.

 Continuăm "lecția de istorie", chiar dacă unii o consideră "blasfemie" sau "propagandă". Nu-i problemă, suntem obișnuiți cu etichetele, nu? În "lumea liberă" a opiniilor, uneori, adevărul devine cel mai "periculos" concept.

"Propagandă" sau "istorie incomodă"? Alegeți eticheta preferată.

Știu, știu, pentru unii, tot ce am spus până acum sună ca o "nebunie", o "conspirație", o "invenție" pro-rusă. "Cum îndrăznește cineva să pună la îndoială narațiunea oficială?" "Sigur e plătit de Kremlin!" "Propagandist!" "Agent rus!" Am auzit toate etichetele. Și probabil că vom mai auzi. În "democrația" noastră, ai voie să spui orice, atâta timp cât te aliniez cu "linia partidului", nu-i așa?

Dar, hai să lăsăm etichetele deoparte, măcar pentru un moment. Să ne prefacem că suntem niște "exploratori" ai istoriei, niște "detectivi" ai trecutului. Și să ne uităm la "date". Nu la "opinii", nu la "interpretări", ci la date brute. Invaziile, războaiele, alianțele, trădările, sacrificiile. Toate sunt înregistrate, documentate, accesibile. Trebuie doar să vrei să le vezi. Și, mai ales, să vrei să le înțelegi.

"Ochii larg deschiși" și "disponibilitatea" de a vedea

Ai zis bine, "datele istorice sunt acolo, le poți verifica singur dacă ai disponibilitatea și ochii larg deschiși." Asta e cheia. "Disponibilitatea". Cât de "dispus" ești să îți părăsești "bula" de confort ideologic? Cât de "dispus" ești să îți pui la îndoială "adevărurile" pe care le-ai acceptat ca fiind de la sine înțelese? Cât de "dispus" ești să riști să fii etichetat, ostracizat, "anulat" de "tribuna publică" pentru că ai îndrăznit să gândești "altfel"?

Și "ochii larg deschiși". Asta înseamnă să vezi dincolo de "titlurile bombastice", de "știrile senzaționale", de "manipulările emoționale". Să vezi "contextul", "rădăcinile", "cauzele profunde". Să nu te oprești la "suprafață", să sapi mai adânc, să încerci să înțelegi "motivațiile", "interesele", "jocurile de putere".

Rădăcinile trecutului și viitorul incert

"Dacă ne uităm istoria, rădăcinile, ce a fost și cum a fost, atunci ce viitor ne așteaptă?" Întrebare excelentă. Pentru că istoria nu e doar un "muzeu" prăfuit, un "album foto" vechi. Istoria e "fundamentul" pe care se construiește prezentul și viitorul. Ignorarea istoriei, falsificarea ei, "reinterpretarea" ei selectivă, toate astea au consecințe. Și consecințele nu sunt niciodată "plăcute".

Dacă ne uităm la "rădăcinile" conflictului actual, vedem o "lungă istorie" de confruntări, de neîncredere, de "expansiune" și "rezistență". Vedem o "Europă" mereu dornică să se extindă spre est, să controleze "resursele", să impună "valorile", să "civilizeze" "barbarii". Și vedem o "Rusie" mereu în defensivă, mereu luptând pentru "supraviețuire", pentru "identitate", pentru "independență".

Și ce "viitor" ne așteaptă? Dacă continuăm să ignorăm lecțiile istoriei, dacă continuăm să alimentăm "ura" și "neîncrederea", dacă continuăm să "demonizăm" și să "etichetăm", atunci viitorul nu sună prea bine. Un "viitor" de conflicte perpetue, de tensiuni escaladante, de "războaie proxy" din ce în ce mai periculoase. Un "viitor" în care "lumea civilizată" se auto-distruge în numele "valorilor" și "democrației".

"Decizia îți aparține, viitorul îți aparține"

"În final decizia îți aparține, viitorul îți aparține, ce crezi despre mine îți aparține." Exact. Eu nu am venit aici să "convertesc" pe nimeni, să "spăl creiere", să "fac propagandă". Eu doar prezint o "perspectivă", o "interpretare", o "versiune" a istoriei. Poți să o accepți, poți să o respingi, poți să o ignori. E "liberul tău arbitru".

Dar, să nu uităm un lucru important. "Decizia îți aparține", dar "consecințele" deciziei tale ne afectează pe toți. Într-o lume interconectată, globalizată, "războiul" unuia devine "problema" tuturor. "Ura" unuia se transformă în "veninul" tuturor. "Ignoranța" unuia devine "ruina" tuturor.

"Demonizat și tratat ca dracul în persoană"

"Dacă vei fi demonizat și tratat ca dracul în persoană chiar dacă nu ești." Asta e "arma" supremă a "manipulării". "Demonizarea". Să transformi pe cineva într-un "monstru", într-un "inamic public", într-un "țap ispășitor". Odată ce ai "demonizat" pe cineva, totul devine permis. Minciuna, calomnia, agresiunea, violența. Totul e justificat în numele "luptei împotriva răului".

Și, da, e o "experiență" neplăcută să fii "demonizat", să fii "tratată ca dracul în persoană". Dar, uneori, e prețul pe care trebuie să îl plătești pentru a spune adevărul, pentru a gândi "altfel", pentru a nu te lăsa "înghițit" de "narațiunea dominantă".

"Tu decizi."

În final, "tu decizi". Ce vrei să crezi, ce vrei să vezi, ce vrei să faci. Poți să continui să trăiești în "bula" ta de confort, să repeți "mantrele" pe care le-ai învățat, să te aliniezi cu "majoritatea". Sau poți să "deschizi ochii", să "pui întrebări", să "cauți răspunsuri", să riști să fii "demonizat" pentru că ai îndrăznit să gândești "liber".

"Tu decizi". Dar, nu uita, "decizia ta" va modela "viitorul tău", "viitorul nostru", "viitorul lumii". Alege cu "înțelepciune". Și, mai ales, alege cu "curaj".