China și ordinea globală

China și ordinea globală

Unii dau ca sigur faptul că relativ în curând China va deveni principala putere economică a lumii - atât de sigur încât găsesc că e prudent să se încoloneze în spatele ei, sau măcar să joace la mai multe capete, ca Viktor Orban, de exemplu.

Legat de mitul ăsta - „China, viitoarea superputere mondială” - am câteva lucruri de spus.

1. În primul rând, China NU este, acum, as we speak, a doua putere economică mondială, așa cum îi place să se prezinte și cum o prezintă mulți.
A doua putere economică mondială este Uniunea Europeană - și trebuie să (re)amintim lucrul ăsta de fiecare dată.
În 2020, potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul SUA a fost de aproape 21 de trilioane de dolari, al UE de 15,2 trilioane de dolari și al Chinei de 14,7 trilioane de dolari.

2. În al doilea rând, este foarte adevărat că China este deja, de departe, principalul manufacturier al lumii.
Dar asta se întâmplă doar pentru că Vestul generic îi transferă tehnologie de manufacturare. Un boicot vestic pe exportul de tehnologie către China ar duce la scăderea PIB-ului ei cu cel puțin 15-20% (în varianta cea mai optimistă pentru China) - ceea ce, oricum ai lua-o, ar fi o catastrofă pentru regimul de la Beijing.
China e importantă doar pentru că alții transferă acolo procese și tehnologie, iar asta e principala ei vulnerabilitate pe termen scurt, mediu și lung. Orice întrerupere a transferului aruncă China în criză și o scoate din joc.

3. Chiar dacă, prin absurd, China ar reuși să depășească SUA, ea tot nu va putea deveni principala putere a lumii, așa cum visează, pentru că pur și simplu nu poate avea un PIB mai mare decât al SUA și al UE la un loc. Așa încât tot alianța dintre SUA și UE va da tonul la nivel mondial.
De-asta China și Rusia încearcă cu disperare să rupă SUA de UE (sau invers), fiindcă doar așa China ar putea avea o șansă. Dar, așa cum o arată actuala invazie a Rusiei în Ucraina, orice tentativă a Chinei de a deveni agresivă va întări instantaneu relațiile dintre SUA și UE.

4. Așa încât ideea că China va ajunge puterea dominantă e doar un mit. Așa ceva nu se va întâmpla în secolul ăsta - și e puțin probabil să se întâmple vreodată. 
Chiar dacă punem BRIC în loc de China, și îi mai adăugăm generos și improbabil Pakistanul, Iranul, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Bangladesh, Venezuela și ce mai vrem noi, PIB-ul total al acestei grupări de state ar ajunge pe undeva pe la 21-22 de trilioane de dolari. Hai să punem 25 de trilioane, ca să fim generoși.

Prin contrast, PIB-ul combinat al SUA, UE, UK, Canada, Norvegia, Elveția, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă trece bine de 40 de trilioane de dolari (ba chiar se apropie de 50 de trilioane).
Așa încât, repet: nu, indiferent de formulă, China NU va domina lumea. 

Puterea rămâne în continuare, și pe termen lung, în mâna democrațiilor - a „Vestului generic”.
PS Și nu, lumea de acum NU e unipolară, așa cum o descriu rușii, chinezii și aliații lor. Lumea de acum e cât se poate de multipolară - cu SUA, UE, UK, Japonia, Australia etc. ca centre de putere dispuse în rețea.
Când rușii, chinezii și aliații lor spun că lumea de acum e unipolară, ei vor de fapt să spună că democrația globală, reprezentată de rețeaua de mai sus, conduce lumea - deci că eventualele puteri nedemocratice/antidemocratice/autoritariste nu prea au un cuvânt de spus, ceea ce le enervează teribil.

Asta-i adevărat. Dar e foarte bine că lucrurile stau așa. Prin urmare, să-i lăsăm pe antidemocrați să facă spume la gură. E dreptul lor, cum e și mica noastră bucurie impură: e plăcut să-i enervezi pe tirani. Plus că e și util - poate fac un atac de apoplexie și scăpăm de ei.

Acest articol este parte din Arhiva Social media
Postare originala

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3051031668545172&id=100009151075900

Se pare ca am avut dreptate cand am scris despre Alianta estului