Ce s-a întâmplat în Valencia? Când politica contează mai mult decât viețile umane

După cum a spus un observator: „Spania este atacată și nimeni nu pare să observe sau nu vrea să observe. Dacă nu deschidem ochii, viitorul nostru va rămâne incert”.

1. Toată lumea vorbește despre seria „Breathe”

Serialul „Respiră” evidențiază evenimentele care se presupune că au avut loc la Valencia. Serialul menționează chiar și numele „Dana”, împreună cu un număr uimitor de mare de morți, toate afișate în imagini vii produse de Netflix. Cum poate un spectacol să pretindă că cunoaște astfel de fapte sau să afișeze scenarii care, oficial, nu s-au întâmplat niciodată? Este demn de remarcat faptul că nu este prima dată când apare acest tip de media predictivă.

2. Atacul asupra lui Pedro Sánchez și a regelui

Acest incident a fost deloc bizar. Faptul că acest lucru s-a întâmplat sub ochii securității fără interceptări este alarmant. Echipa de securitate atât pentru Sánchez, cât și pentru Rege ar trebui destituită, dacă nu este judecată pentru neglijență sau chiar pentru trădare. A permite mulțimii să se apropie atât de aproape încât să-i rănească pe acești oficiali de rang înalt indică o defecțiune gravă a securității, care nu s-ar fi putut întâmpla fără un anumit nivel de supraveghere – posibil chiar și din ordinele care fac situația mai periculoasă.

În mod remarcabil, nu poliția sau serviciile speciale au identificat vinovații din spatele atacului, ci oamenii online. Prin analize video, cetățenii au constatat că atacatorii aparțineau unor grupuri extremiste. Acest lucru sugerează premeditare – cineva știa că Sánchez și Regele vor fi acolo și s-a asigurat că atacatorii nu se confruntă cu interferențe. Cum ar putea cetățenii online să gestioneze ceea ce agenții întregi cu resurse vaste nu ar putea?

3. Dezinformare media

Televiziunea și ziarele răspândesc ceea ce s-au dovedit a fi minciuni senzaționalizate. Cine a comandat această campanie de dezinformare și de ce?

4. Președintele regional din Valencia trebuie să fie tras la răspundere

Răspunsul președintelui regional a fost șocant, punând ca prioritate câștigul politic față de acțiunea reală pentru persoanele afectate de acest dezastru. Reticența lui de a solicita sprijin de la guvernul central este un alt steag roșu. Când Sánchez a spus că tot ce trebuie să facă președintele local este să ceară, oamenii s-au grăbit să respingă asta drept o prostie birocratică. Dar realitatea este că guvernul central avea fonduri și resurse disponibile – totuși, demersul legal al președintelui regional care face o cerere oficială a fost omis. Doar un singur apel telefonic ar fi putut schimba rezultatul pentru mulți.

5. Numărul exagerat de morți

Numărul inițial al morților din mass-media a fost umflat, doar pentru ca verificatorii online de fapte să dezvăluie cifrele reale. Încă o dată, presa a fost „prinsă în flagrant”.

6. Franța trimite soldați fără permisiune

Dacă este adevărat, aceasta este o problemă diplomatică gravă. Se pare că Franța s-a oferit să trimită 10.000 de soldați în ajutor, ceea ce guvernul spaniol ar fi refuzat. Cu toate acestea, Franța i-a trimis oricum. Desfășurarea a 10.000 de soldați fără permisiune este o încălcare gravă, nu ceva care s-ar putea întâmpla fără consecințe. Este greu de imaginat că vreo națiune ignoră suveranitatea alteia în acest fel.

7. Bariere de poliție și camioane nemarcate

În anumite zone, poliția ar fi izolat zone, interzicând accesul oricui. Din aceste zone vin și pleacă camioane nemarcate, unele fără numere de înmatriculare vizibile. Dacă cineva are voie să intre, dispozitivele capabile să înregistreze sunt confiscate. De ce secretul? Ce s-ar putea întâmpla în aceste zone la care cetățenii nu au voie să fie martori?

8. Rechizite aruncate ca gunoi

Voluntarii de pe teren spun că alimentele, hainele și alte provizii de ajutor sunt aruncate mai degrabă decât distribuite. Unii voluntari au recurs să stea de pază asupra ajutoarelor pentru a preveni aruncarea lor de către autoritățile locale.

9. Inspecții de lucru pe fondul unui dezastru natural

În mod incredibil, inspectorii de muncă au vizat întreprinderile și voluntarii care au venit la Valencia să ajute. Într-o catastrofă de această amploare, este absurd să aplici reglementările de muncă asupra voluntarilor. Și mai ciudat, nu toate organizațiile sunt inspectate - doar cei care își exprimă frustrările.

10. Ascensiunea videoclipurilor false

Un număr alarmant de videoclipuri false circulă online, ridicând întrebarea cine are resursele pentru a produce astfel de imagini fabricate de înaltă calitate. Iată un sfat: acordați atenție unghiului video. Dacă vedeți mai multe fotografii ale aceleiași scene din unghiuri diferite, este posibil să vizionați ceva în scenă.

11. Nava misterioasă din portul Valencia

Exista zvonuri despre o nava andocata in portul Valencia acoperita cu antene, presupusa legata de proiectul HAARP. Dacă este adevărat, această navă nu ar fi putut andoca fără aprobarea autorităților locale sau naționale.

12. Secretul în jurul zonelor afectate

Ce ascund oficialii în zonele afectate pe care nu le vor permite cetățenilor să le vadă?

13. Evenimente organizate și acțiuni „comunitare”.

Cine organizează evenimentele și activitățile în stil COVID? Este cunoscut faptul că oamenii nu se auto-organizează spontan. Aceste așa-numite acțiuni „comunitare” ar putea părea altruiste la suprafață, dar fac un pas înapoi și încep să pară forțate și goale.

14. Un protest de 130.000 de persoane în centrul Valencia

Când circulația prin zonele afectate se presupune că este limitată, cum au reușit 130.000 de oameni să se adune în inima Valencia pentru a cere demisia președintelui regional? Coordonarea pare ciudat de eficientă în aceste circumstanțe, nu ești de acord?

15. Restricții asupra voluntarilor și organizațiilor

Unele companii și voluntari care au sosit să ofere ajutor au fost interziși sau chiar pedepsiți. Li s-a refuzat cazarea, iar autoritățile locale au dat dovadă de zero organizare. Când organizațiile și organismele guvernamentale se presupune că au planuri de criză, cum se poate ca nimeni de la fața locului să nu știe nimic sau să facă nimic?

16. Manipularea conținutului online în timp real

Iată un detaliu neliniștitor: unii utilizatori raportează că postările lor online despre incident sunt modificate în timp real. Oamenii au observat când făceau capturi de ecran și contactau posterul inițial, care îi clarifica că conținutul lor nu era ceea ce vedeau utilizatorii. Ce fel de entitate are puterea și capacitatea de a face acest lucru?

Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele întrebări care încă nu au răspuns. Dacă aveți o minte deschisă și aveți câteva ore libere, puteți verifica online o mare parte din ceea ce este scris mai sus.

Notă finală : Familiile regale din întreaga lume sunt atacate de câțiva ani, iar familia regală a Spaniei nu face excepție.

Spania este atacată și, indiferent dacă îți dai seama sau nu, faci parte din ea.

Analiza finală: când vom începe să punem întrebările potrivite?

După ce examinăm fiecare dintre punctele de mai sus, devine foarte clar că ceea ce s-a desfășurat în Valencia nu este doar o serie de coincidențe nefericite sau incidente izolate de neglijență. În schimb, sugerează un model neliniștitor în care viețile umane și bunăstarea comunității par să joace un rol secundar față de obstacolele birocratice, ambițiile politice și narațiunile controlate. Când asistăm la liderii locali care ignoră sprijinul disponibil, în timp ce cetățenii intervin pentru a descoperi adevărul în fața distorsiunilor media larg răspândite, avem o criză gravă de integritate.

A sosit momentul să ne confruntăm cu niște adevăruri incomode. De ce se refuză ajutorul în timp ce oamenii suferă? De ce oficialii tac în timp ce voluntarii sunt forțați să plece și de ce mâinile celor care încearcă să ajute sunt legate la fiecare pas? Și cel mai critic, cine are de câștigat dacă se asigură că cetățenii obișnuiți sunt ținuți în întuneric?

Semnale alarmante care cer atenție:

1. Evaziunea politică asupra protecției cetățenilor
   Când un lider regional nu reușește să activeze resursele centrale în timpul unei crize, nu mai este vorba doar de incompetență. Se limitează la neglijarea datoriei și este un apel la responsabilitate care nu poate fi ignorat. În vremuri de criză, inacțiunea devine o acțiune în sine – una care spune multe despre priorități.

2. Dezinformare sistematică
   Manipularea informațiilor, atât prin mijloacele tradiționale, cât și prin intermediul mijloacelor digitale, este nimic mai puțin decât un atac asupra adevărului. Când faptele sunt deformate și sunt raportate modificări în timp real ale conținutului, nu mai avem de-a face cu o simplă acoperire de știri; vedem un control orchestrat menit să modeleze percepția publicului, orbind tocmai oamenii care se bazează pe aceste surse pentru informații.

3. Eșecuri de securitate fără consecințe
   Permiterea cetățenilor să încalce securitatea și să prejudicieze liderii fără nicio repercusiune pentru cei responsabili arată o defecțiune a măsurilor de protecție de bază – una care ar trebui să sune semnale de alarmă la cele mai înalte niveluri. Asistăm la neglijență simplă sau este aceasta parte a unei probleme mai mari în care riscurile sunt ignorate în mod intenționat?

4. Apatie față de nevoile umanitare
   Când alimentele și proviziile sunt aruncate, iar voluntarii sunt blocați sau descurajați, trebuie să ne întrebăm: ale cui interese sunt servite prin reținerea ajutorului? În orice alt context, astfel de acțiuni ar fi de neconceput, dar aici par aproape de rutină. Viețile umane sunt prea valoroase pentru a fi tratate ca o garanție de unică folosință în jocurile politice.

5. Perpetuarea unei culturi a fricii și conformității
   Prin obstrucționarea organizațiilor și a voluntarilor, este transmis un mesaj puternic: rămâneți tăcuți, respectați și nu așteptați nicio intervenție. Așa se face că comunitățile își pierd spiritul și puterea, bătute de bariere în loc să fie înălțate de un sprijin real. Avem nevoie de lideri care să-și împuternicească oamenii, nu de sisteme care să-i pedepsească pentru că au crescut.

6. Creșterea autonomiei puterilor străine
   Rapoartele de intervenție străină fără aprobare formală reprezintă un steag roșu care nu trebuie dat deoparte. Suveranitatea este nenegociabilă și orice încălcare a ei cere răspunsuri. Când o altă națiune poate acționa unilateral în interiorul granițelor Spaniei, trebuie să ne întrebăm cine a permis acest lucru și în ce scop.

Alegerea în fața noastră

A trece cu vederea aceste semnale înseamnă a permite un viitor în care valorile transparenței, protecției și solidarității sunt simple iluzii. Avem de făcut o alegere: fie să cerem un sistem care să respecte și să prioritizeze viața umană, fie să continuăm pe o cale în care direcția greșită și teatrul politic sunt înaintea datoriei față de oameni.

Este timpul să începem să ne întrebăm nu doar de ce s-a întâmplat acest lucru, ci și cine stă în spatele acestor acțiuni și ce se poate face pentru a ne asigura că nu se mai vor întâmpla niciodată.