Discursul președintelui #Zelenski, un eșec și o pierdere de timp

Discursul președintelui #Zelenski, un eșec și o pierdere de timp

Evenimentul de luni, mult promovat de toate trusturile și partidele, a fost o totală pierdere de timp.
De ce?

Din două motive principale:

        1. penibilul politicienilor români;
        2. discursul repetitiv a lui Zelenski.

De ce au fost penibili colegii parlamentari? 

         Ei l-au invitat pe Zelenski să țină un discurs, dar nu au putut asigura logistica evenimentului (probleme tehnice cu sunetul și traducere execrabilă);
         Marcel Ciolacu s-a bâlbâit de emoție și a inventat zeci de cuvinte noi;
         Florin Cîţu a confundat #Parlamentul cu #Judecătoria, probabil are premoniții și urmează să fie anchetat și judecat pentru tunurile din #pandemie și împrumuturile fără număr;
         Premierul Nicolae Ionel Ciucă a avut un discurs atât de jalnic încât cei de la Deutsche Welle au scris despre el că “face eforturi mari să lege două fraze coerente” ; 
         Cei din USR PLUS au avut sânge ucrainean pe perioada evenimentului, toți fiind albastru-galbeni ????????, urlau Slava Ucraina și aplaudau pe Facebook, ca focile, orice zicea Zelenski, însă fără să se gândească la consecințele faptelor pe care le ridicau în slăvi.

Discursul președintelui Volodymyr Zelenskyy reprezintă o altă problemă a evenimentului. De ce?
Deoarece discursul în sine urmează aceeași rețetă:

        ne reamintește de dramele din nefericitul război din Ucraina;
        mulțumeste poporului căruia i se adresează pentru ajutor;
        explică faptul că ajutorul respectiv nu este suficient;
        începe să dea indicații imperative despre cum ar trebui statele lumii să acționeze: închideți porturi, livrați armamente, închideți spațiul aerian, etc.
        ne readuce aminte că dacă Ucraina pierde, urmăm noi (deși peste tot oficialii de la Kiev se laudă cu victorii și ne explică cum rușii mor pe capete);
        face o paralelă cu un personaj sau eveniment din istoria statului căruia i se adresează (Israel – Holocaust, SUA – Martin Luther King Jr., Germania – Zidul Berlinului, UK – Churchill, noi – Ceaușescu, etc).

Rețeta aceasta nu are mereu aceleași rezultate, unii parlamentari francezi au strâmbat din nas din cauza indicațiilor imperative, iar cei din Israel au considerat inadecvată comparația cu Holocaustul.

Aș zice că și paralela cu Ceaușescu a fost una neinspirată, deoarece cu bune și cu rele, Ceaușescu totuși a fost un ghimpe pentru regimul de la Moscova al URSS:
         A fost împotriva intervenției URSS în Cehoslovacia;
         A construit intregi industrii;
         A eliminat datoria externă, ba chiar creditam alte state.

Cei care aplaudă o astfel de paralelă fără să gândească, sunt aceiași escroci care acum scot la vânzare, pe nimic, tot ce a costruit regimul precedent. Vedeți listarea companiilor de stat în #PNRR!
Pe lângă comparația neinspirată, ar mai fi un lucru: NU A EXISTAT UN DIALOG, au fost doar discursurile lui #Cîțu, #Ciolacu, Zelenski și #Ciucă. Desigur, au mai fost și laudele penibile ale #USR, care doreau să pară mai ucraineni ca ucrainenii.

Pe scurt: a fost o pierdere de timp, nicio informație sau idee nouă.
Deșteaptă-te române.

Acest articol este parte din Arhiva Social media
Postare originala

 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=317401447162344&id=100066774727010