O ŢARĂ REDESCOPERITĂ PRIN ADN

O ŢARĂ REDESCOPERITĂ PRIN ADN

Documentele noastre istorice se află nu atât în cancelarii, unde se mai falsifică, se mai pierd, ci într-o arhivă cu o siguranţă totală: în ADN. 

Aici trebuie să facem o dezvăluire pe care oamenii de ştiinţă, deşi o cunosc, nu o fac. Îmi asum eu riscul.

În paralel cu ADN-ul fizic, spirala aceea care pare o imitaţie a Coloanei Infinitului, şi, de fapt, asta e:  coloana continuităţii unei specii, există şi un ADN spiritual. Nimeni nu v-a vorbit despre el.

Acesta nu poate fi văzut la microscop, nu poate fi fotografiat, aproape că nu poate fi nici descris decât cu mare aproximaţie. Astfel, el nu poate fi analizat, precum cel fizic, iar pentru depistarea lui nu există aparate. Pentru a-l identifica e nevoie de nişte simţuri de o acuitate mult peste normal şi de o intuiţie la rândul ei ieşită din comun.

Se poate însă vedea în diferite manifestări ale lui dacă e cine să ţi-l arate.

Facem acum o demonstraţie.

Luăm din istorie o realitate care pare neînsemnată, se trece peste ea uşor chiar de către specialişti, nu prea era consemnată nici în manualele vechi din timpurile în care istoria era obiect de bază: Voievodatul lui Litovoi.
Era mic, nu cuprindea decât Gorjul şi Ţara Haţegului, a durat doar câteva decenii, dar importanţa lui e una colosală, am zice că n-o vezi pentru că e prea mare, îţi trebuie o anume distanţă pe care oamenii grăbiţi de azi nu mai au vreme s-o ia.

Ţara Litva, a lui Litovoi, a fost primul voievodat românesc constituit după răvăşirea Daciei. Ţara Românească, Moldova, Ardealul, au apărut după ea. Acestea, în largă perspectivă istorică, sunt părţi ale României, cele care, când va bate ceasul, vor constitui România. Ţara Românească, Moldova, Ardealul sunt părţi ale României, dar Ţara Litva e însuşi proiectul României. Ea, cât de mică e, se întinde de o parte şi de alta a Carpaţilor, arătând prin însăşi existenţa ei că România nu poate fi o ţară decât de o parte şi de alta a Carpaţilor, că România nu poate fi o ţară decât atunci când Carpaţii nu vor mai fi hotar între Ţara Românească, Moldova şi Ardeal ci coloana lor vertebrală, aşa cum a Ţării Litva sunt.

Iar despre Ţara Litva, despre răsuflarea ei, despre bătăile inimii ei, nu ne spun atât documentele din cancelarii, puţine, ciuntite, cât ADN-ul nostru spiritual.

Iată o manifestare vie a lui: perfectul simplu.

Nu se foloseşte în marea arie a limbii române decât exclusiv în Oltenia şi Ţara Haţegului.

În Ţara lui Litovoi. 

Exclusă din manuale, ignorată, uitată, Ţara lui Litovoi şi-a găsit limanul de refugiu în limba română. Unde ea, ştearsă de pe toate hărţile, continuă să existe.

Acest articol este parte din Arhiva Social media
Postare originala

 https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2428812457261671&id=236988129777459