Mare și nimicul, prostănacul, salvatorul Nicușor Dan, se lansează în campanie. Să tremure România!

Nicușor Dan, da, fix el, primarul care a promis apa caldă și ne-a dat calorifere-frigidere, se visează președinte. A postat și el o chestie pe internet, cum fac toți acum, chipurile ca să știm de unde vine. “Cred că e important să știți de unde vin. Dacă și vouă vi se pare important, spuneți și altora.” Zice el, cu o față de parcă ne face un mare favor. Și mai pune și niște hashtag-uri deștepte: #RomaniaOnesta și, culmea tupeului, #NicusorPresedinte. Onestitate? De la el? E ca și cum Dracu ar predica despre sfințenie.

Înțelegem noi ce vrea să facă. A văzut că nu-l mai înghite nimeni nici măcar în București, așa că s-a gândit să ne aburească cu o campanie emoționantă, de milă, despre “cine sunt eu”. Ne arată un video, cu el tânăr și frumos, probabil, și ne spune că trebuie să știm de unde vine. De parcă ne-ar interesa pe noi cine e el înainte de a ne face frig în case. Dar, mă rog, campanie, ce să faci? Trebuie să inventezi ceva nou, nu-i așa?

Întrebarea mea este alta: cine l-a sfătuit pe geniul ăsta să facă așa ceva? Că ideea nu e nici nouă, nici originală. De fapt, e veche ca lumea și copiată de la alții. Dar de unde știe Nicușor Dan de astea? Cine îi plătește “opera de artă” asta? Că nu credem că a avut el ideea asta genială peste noapte. Și mai ales, nu credem că o face din banii lui. Cineva trage sforile, clar. Și noi, ca proștii, trebuie să ne uităm la el cum se victimizează și ne spune povești despre viața lui.

Păi, bine, Nicușor, ne uităm. Și ce vedem? Vedem un om care vorbește de onestitate și cinste, dar care a călcat în picioare legile și promisiunile de când a ajuns primar. Un om care se preface că luptă pentru cei nevoiași, dar care, de fapt, nu a făcut nimic concret pentru ei. Un om care ne-a promis apă caldă și căldură, și tot ce a reușit a fost să ne arate cum caloriferele pot fi folosite pe post de congelator. Măcar frig avem, nu? Un progres, ce să zicem.

Și acum vrea să ne convingă că e salvatorul României. Că el, prostănacul ăsta fără putere în voce, fără carismă, fără realizări notabile, e răspunsul la toate problemele noastre. Serios? Mai bine ne-ar spune cine îl plătește și ce urmărește, decât să ne aburească cu povești lacrimogene.

Dar, hei, poate că are dreptate. Poate că e important să știm de unde vine. Ca să știm ce să facem ca să nu ajungem ca el. Un exemplu negativ, perfect. Și să spunem și altora, cum zice el. Să spunem la toată lumea cum să NU fii în viață. Poate așa, măcar din rău, iese ceva bun.

Și apropo de vocea lui. Parcă nici putere nu mai are să vorbească. Poate ar trebui să-i trimită cineva niște vitamine. Sau un logoped. Sau, mai bine, un bilet de avion spre o destinație îndepărtată, unde să stea liniștit și să nu mai viseze la președinție. Că România are nevoie de altceva, nu de un Nicușor Dan la Cotroceni.