Zelenski și lecția amară a tupeului: Cum un "erou" s-a transformat în ținta propriei sale capcane.

Să recapitulăm scena: Biroul Oval, inima puterii americane, un loc unde se decid soartele lumii. Și în acest decor solemn, un Zelenski, îmbrăcat ca pentru o plimbare prin piața Obor, decide să joace cartea superiorității, a disprețului elegant față de gazda sa, Donald Trump. Un gest de o imbecilitate crasă, un act de trădare față de propria națiune, executat cu aplombul unui actor ratat care se crede vedetă de cinema.

În naivitatea sau, mai degrabă, în prostia sa monumentală, Zelenski a crezut că tupeul, aroganța și lipsa de respect pot fi arme diplomatice eficiente. A mizat, probabil, pe asigurările șoptite la ureche de unii lideri europeni, acei farisei ai politicii internaționale, gata să sacrifice Ucraina pe altarul propriilor interese meschine. Și ce a obținut? Un fiasco monumental, o umilință publică și, mai grav, a oferit pe tavă lui Trump exact ceea ce acesta își dorea: undă verde pentru a deschide cutia Pandorei investigațiilor asupra ajutorului american către Ucraina.

Ironia este cruntă și savuroasă în același timp. Chiar și cei mai înverșunați critici ai lui Trump, democrații care până mai ieri jurau credință necondiționată Ucrainei, acum sunt nevoiți să înghită în sec și să susțină tacit demersul lui Trump. Pentru că, să fim serioși, cine ar putea să se opună unei investigații asupra unor sume colosale de bani, mai ales când există suspiciuni, chiar și voalate, de deturnare și corupție? Zelenski, prin tupeul său necugetat, a reușit performanța incredibilă de a uni, măcar temporar, tabere politice profund divizate, sub stindardul investigației și al clarificării. Un adevărat geniu al diplomației… inversate.

A crezut, bietul de el, că va da o lecție Americii, că-l va umili pe Trump, că va demonstra lumii întregi că Ucraina, sub conducerea sa iluminată, este un partener de egală valoare, dacă nu chiar superior. În schimb, s-a făcut de râs, s-a expus ridicolului și a pus pe tavă, cu mâna lui, armele cu care Trump îl va demonta bucată cu bucată, atât pe el, cât și regimul său.

E ca și cum ar fi citit un scenariu de film prost, un text plin de replici sforăitoare și eroi de carton, dar fără să înțeleagă nici măcar o iotă din subtilitățile și complexitatea realității politice. A jucat un rol pentru care nu era pregătit, s-a crezut un mare strateg când, de fapt, era doar un pion manevrat de alții, un instrument inconștient în mâinile unor forțe mult mai puternice și mai cinice decât și-ar fi putut imagina vreodată.

Acum, Zelenski se trezește prins în propria capcană. Și nu este o capcană oarecare, ci una poleită cu aurul promisiunilor false, cu mirajul puterii efemere și cu iluzia susținerii necondiționate. A crezut că Europa îl va salva, că Occidentul îl va proteja indiferent de gafele și de prostiile pe care le va face. Dar, în politică, mai ales la nivel înalt, nu există prietenie, ci doar interese. Și interesele, dragul meu Zelenski, sunt volatile, schimbătoare și nemiloase.

Așa că, să nu ne mirăm dacă, în curând, vom asista la un adevărat spectacol de dezvăluiri, de acuzații și de anchete care vor zgudui din temelii regimul de la Kiev. Zelenski, eroul de carton, s-a transformat, prin propria aroganță, în țap ispășitorul perfect, în vinovatul ideal pentru toate neputințele și toate greșelile. Și, cel mai tragic, a făcut-o cu mâna lui, cu tupeul său nemăsurat și cu o orbire politică demnă de un personaj de tragedie greacă. Rămâne de văzut cât de adânc va cădea și cât de mult va trage după el întreaga Ucraină în prăpastia pe care și-a săpat-o singur. Un spectacol trist, grotesc și, din păcate, cu consecințe devastatoare pentru o națiune deja greu încercată.